Potrivit datelor publicate de Institutul Național de Statistică, ”Omul nou” a ajuns, în proporții considerabile, să susțină dezvoltarea altor state și să contribuie la sistemele lor de securitate socială. Totul pentru că Romania nu a avut grijă să creeze o economie cu grad de multiplicare suficient încât să asigure locuri de muncă pentru ”cel mai prețios capital”.
Exact în perioada de maxim de potență în muncă și disponibiliate creatoare, ponderea românilor care au plecat în străinătate de mai bine de 12 luni ( avem și cazurile foarte numeroase ale celor care fac un fel de navetă sezonieră și trăiesc în țară din banii câștigați afară) a urcat la aproape 20%, dacă adiționăm valorile estimate de INS pe segmentul de vârstă 25 – 39 de ani pentru populația rezidentă și cea care a părăsit țara.
Concentrarea maximă se regăsește pe zona celor născuți și crescuți cu mari sacrificii în anii ‘80, cei mai grei din perioada Ceaușescu.
Fără perspective în țară, fără locuri de muncă și fără posibilitatea de a dobândi o locuință, o bună parte dintere aceștia au profitat de deschiderea către Occident și s-au îndreptat spre locuri unde calificarea lor era apreciată și mai corect remunerată, unde sistemele de creditare creau facilități de dezvoltare a unei afaceri sau de achiziție a unei locuințe.
[…]
Această realitate pornește de la incapacitatea economiei de piață autohtone (așa cum s-a croit ea în perioada de tranziție) de a asigura suficiente slujbe pentru și stimulentele insuficiente date de guvernanți pentru creearea de locuri de muncă. De aici derivă și imposibilitatea de a reduce mai rapid decalajele de dezvoltare.
Articol complet pe Curs de guvernare